Adunarea a luat fiinta prin 3 frati si alti 2 mai tarziu.

  1. Constantin Dan (30-32 ani)
  2. Florea Maracine (18-19 ani)
  3. Lazar Ionescu (28-30 ani)
  4. Dan Ghe. Petre (34-36 ani)
  5. Minu Gheorghe (30-32 ani)

Era prin anii 1905-1906, cand Constantin Dan era militar si intr-o gara pe cand venea intr-o permisie, un om povestea tovarasului lui cum a avut o lupta cu popa, iar fratele Costica Dan, isi zicea: ”Cine este omul acesta, sa infrunte pe slujitorul lui Dumnezeu?” – fiindca era bisericos, el stia ca nimeni nu are voie sa critice pe preot, mai ales ca avea un frate si un var dascal. Atunci s-a semanat samanta, iar prin anul 1924-1925, a inceput sa mearga regulat la Biserica[ortodoxa], mergand si fratele lui, Dan Petre, care se facuse calugar si pe care nu l-au lasat parintii si l-au luat de  la schit iar acum se ducea la Biserica. Tot la acea vreme mergea la Biserica si Minu Gheorghe, de dimineata – dar dupa amiaza mergea la carciuma. La Biserica nu se inchinau, fiindca din cercetarile Bibliei au vazut ca semnul crucii nu are nicio valoare. Preotul i-a observat ca nu se inchina si le-a zis: ”Astia dau din cap ca niste catari si umbla cu carti in buzunare, o sa le bag pe gat intr-o zi(cartile)” – si i-a dat afara din Biserica si nu i-a mai primit.

Cand s-a vazut fratele Constantin Dan dat afara din biserica si cu fratele lui, Petre Dan si cu dascalul din Baleni Romani, au inceput sa faca adunari prin case. Dar toata lumea striga dupa ei: ”Uaa” – si fratele Costica s-a rugat si a zis:”Doamne, toata lumea zice ca aceasta cale nu e buna, e ratacita, arata-mi tu care este calea cea buna!”. Si intr-o noapte a visat ca era in gradina si  au venit doi ingeri pe streasina gardului. El si-a zis:”Iata ingerii! – ma duc sa ii intreb care e calea buna?”. Dar pana sa se duca la ei, unul din ingeri a intins aripile si a zburat, dar pana sa zboare celalalt, el a intins mana in pletele lui si a zis: ”N-am sa iti dau drumul pana nu imi vei spune care este calea lui Dumnezue” – si ingerul a zis: ”Lasa-ma sa ma duc si am sa iti spun care este calea lui Dumnezeu”. Fratele Costica i-a dat drumul si a asteptat 10-15 minute pana a venit ingerul si a zis: ”Sa citesti Ioan 5.24”. Ingerul a intins aripile si a zburat. Atunci fratele Costica a luat Biblia mare si a cautat in ea, dar tocmai versetul 24 lipsea- a luat si Biblia mica, dar si in aceasta era rupt(lipsea)versetul 24. [Adevarat ,adevarat va spun,ca cine asculta cuvintele Mele,si cine crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata ci a trecut din moarte la viata.] Aceasta a fost descoperirea fratelui Costica.

Fratele Florea Maracine a avut o cruce mai grea. Fiind flacau si tatal lui fiind un om bogat si rau, care nu permitea sa fie facut de ras de fiul sau, cauta cu tot dinadinsul sa-l dezlipeasca de Constantin Dan si de calugar.

In seara zilei de 25 decembrie 1926, fratele Florea dorea sa cante o cantare crestina, dar nu stia notele. Atunci a sarit gardul, caci era vecin cu fostul calugar  care era credincios si stia notele sa cante cantarea 29 (“O ce valuri de indurare!”) si au cantat-o de 2 ori dupa care a venit repede acasa ca sa nu-I simta  lipsa tatal sau. Cand a ajuns acasa parintii se culcasera. A batut la geam. Mama sa i-a raspuns: ”Du-te unde poti ca tatal tau vrea sa te impuste caci l-ai facut de ras”. S-a dus sa se culce in fanar. Si cu toate ca era imbracat subtire inainte de a se culca, el stia ca cel credincios trebuie sa se roage, si s-a rugat spunand: ”Doamne tu vezi ca eu am pornit pe calea asta. Tatal meu si toata lumea zice ca acesta cale nu este buna, arata-mi Tu, descopera-mi tu, daca aceasta e calea buna sau rea.” – s-a ridicat de la rugaciune si s-a culcat. Insa pana sa adoarma, frigul nu-l lasa in pace, dar o liniste i-a venit atunci in inima gandindu-se la versetele din Ioan 15.18-21, Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M’a urît înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentrucă nu sînteţi din lume, şi pentrucă Eu v’am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: ,Robul nu este mai mare decît stăpînul său.` Dacă m’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvîntul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentrucă ei nu cunosc pe Celce M’a trimes.si Ioan 16.1-4, V-am spus aceste lucruri, pentruca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea cînd, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentrucă n’au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. V’am spus aceste lucruri, pentruca, atunci cînd le va veni ceasul să se împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus dela început, pentrucă eram cu voi., dupa care a adormit.

Dimineata, 26 decembrie 1926, s-a sculat, s-a rugat, a dat mancare la vite si a intrat in casa. Tatal lui nu i-a zis nimic, pentru ca se imbraca sa mearga la Adunare. Atunci fratele Florea a luat Testamentul si a citit in el chiar de acolo de unde a citit preotul in ziua aceea la Biserica. Venind tatal lui de la Biserica, a zis sotiei lui: ”mai nevasta, rau am facut ca l-am lasat pe baiatul nostru, iarna afara, sa doarma, ca tot ce a citit el azi dimineata a citit si popa la Biserica. Prin anul 1927, au inceput sa faca adunari prin case. Acum erau: Constantin Dan, Florea Maracine, Ionescu Lazar si Minu Gheorghe. Acestia au mai auzit ca la Mircea Voda e un preot bun care primeste si pe cei ce citesc din Testament. Si au inceput sa mearga la Biserica din Mircea Voda, insa nu au mers mult timp acolo, ca sotia lui popa Nistor Dumitrescu, era bolnava de epilepsie si nu-i venea rau decat atunci cand veneau crestinii. Atunci popa care cunostea medicina, le-a zis sa nu mai vina la biserica lui, ca sa petreaca drumul de 12 km pe jumatate si sa se adune in padure dupa ora 12. Popa Nistor nu uitase sa le spuna: “Eu poate cad, dar voi sa ramaneti tari, ca aceasta e calea si sa stiti si voi caci ca noi mai sunt”. Si le-a dat adresa din Carol Davila 48 ,Bucuresti.

In comuna Baleni Romani era un negustor grec si bisericos. El dadea pentru biserica ulei de masline si intr-o zi popa i-a zis: ”Mai Florica,da bun ulei mai ai! – atunci negustorul a zis: eu ii dau ulei sa puna in candela, nu in tigaie! si a doua duminica a dus iar ulei, dar a pus cateva picaturi de gaz in el. Popa il intalneste si ii zice: ”Bine ma Florica, de ce ai turnat gaz in ulei?”. Atunci carciumarul ii zice: ”Pai bine parinte, eu iti dau ulei de candela, nu de mancare”; Cum s-a facut ca, acest carciumar s-a intors la Dumnezeu si acum se facea adunare in pravalia lui. Prin anul 1927, pe cand era adunare, intr-o duminica de vara, autobuzul care facea legatura Bucuresti-Targoviste dimineata si seara a ramas in pana chiar in fata pravaliei in care era adunarea. O calugarita  a coborat din autobuz, [se ducea la Pucioasa], impreuna cu toti pasagerii din autobuz a intrat in adunare. Calugarita a spus ca si fratele ei este crestin, cu toate ca el facuse seminarul ca sa se faca preot si i-a dat adresa lui Emil Constantinescu de la Pucioasa din timpul acela. Domnul Emil venea la Baleni; fusese coleg de facultate cu popa Diculescu.

In timpul prigoanei, care a tinut pana in 1948,cand niciun credincios nu putea sa vina la Baleni, domnul Emil venea si predica la adunare, iar dupa ora 12,era oaspetele preotului(ei fiind prieteni).

In iarna anului 1926-1927, fratele Costica si fratele Dan s-au dus cu marfa la Bucuresti. Dupa ce au dat marfa la negustori s-au dus cu carutele la adunare. Fratii din Bucuresti s-au bucurat cand i-au vazut, caci auzise si ei ca la Baleni sunt credinciosi, dar nu cunostea pe nimeni. Acolo au venit 2 doamne voinice si au dat mana cu ei. Dupa ce-au plecat cineva ii intreaba: ”Domnilor, cunoasteti doamnele care au dat mana cu voi?” – “Nu” le-au raspuns fratii din Baleni, ”Sunt printesele Ghica si Calimachi,care au dat terenul si au ajutat la constructia  adunari din Carol Davila”.

Fratii din Baleni nu au dus lipsa nici in ceea ce priveste literatura. Prin anul 1926-1927, un dascal de atunci(ginerele preotului) i-a dat fratelui Ionescu adresa de unde poate sa cumpere carti religioase : Strada Abrod,nr10,Bucuresti.

In toamna anului 1928, la 30 octombrie, fratele Florea a fost la Bucuresti si a ramas 3 zile la fratele Tudor Popescu. De atunci aveam Noi Testamente, carti de cantari, Biblii si tratate din belsug.

Prin anii 1928-1929, domnul Teodor Popescu ii scria lui Florea Maracine si la fratii din Baleni sa mearga la Targovise, ca acolo sunt doi tineri, unul de 18 ani si jumatate si altul de 19 ani si jumatate care s-au intors la Dumnezeu si au facut Adunare in Targoviste. Si asa s-a facut ca in iarna anului 1928-1929, fratii din Baleni s-au dus la Targoviste si au facut legatura cu fratele Nae Ionescu si fratele Gogu Negoiescu (acestia devenind mai tarziu cumnati).

O lupta grea era cand trecea cineva in vesnicie, ca popa nu ne lasa sa ingropam mortii in cimitir. Asa s-a facut ca in vara anului 1933 a trecut in vesnicie un copil al fratelui Constantin Dan si popa nu ne-a lasat sa il ingropam 3 zile. Tocmai a 4 zi am obtinut aprobarea de la judet, sa ni se dea cimitir separat si a 4 zi am ingropat mortul in cimitirul nou, al crestinilor.

Ne mai ramanea inca o greutate mare; – sala de adunare. Nu aveam sala. In anul 1946 s-a facut sala de adunare (din vale) in care incapeau 50-70 de persoane. In anul 1956 s-a facut adunarea in care ne-am strans pana in anul 2016 caruia i s-au adus modificari si imbunatatiri pe parcurs si in care incapeau 200-300 de persoane. Iar in anul 2017 s-a construit adunarea in care ne strangem astazi si in care incap in jur de 400 de persoane.

Domnul sa binecuvinteze Adunarea din Baleni.Amin.

 

Aceasta marturie a fost editata pe data de 8 mai 1995 de catre fratele Codin….